Informatii utile

Sudabilitatea este o caracteristica tehnologica complexa a materialelor, care arata aptitudinea de a putea realiza constructii sudate din materialul respectiv, printr-o metoda data de sudare, cu metal adaos dat,pentru un anumit scop, in anumite conditii, in asa fel ca constructiasudata sa satisfaca toate cerintele de siguranta in executie si exploatare.

Aceasta insusire complexa este determinata de : proprietatile materialului de baza si de cele ale materialului de adaos, de tehnologia de sudare si de nivelul solicitarilor in exploatare.

Sudabilitatea se verifica conform SR ISO/TR 581: 2011 (Sudabilitate. Materiale metalice . Principii generale.)

Influenta compozitiei chimice asupra sudabilitatii se poate exprima cu ajutorul conceptului de carbon echivalent. Valoarea carbonului echivalent se determina dupa relatia data de SR EN 10025-1:2005 (Produse laminate la cald din oteluri pentru constructii.Partea 1:Conditii tehnice generale de livrare):

CEV = C + Mn/6 + (Cr + Mo + V)/5 + (Ni + Cu)/15

In functie de valoarea carbonului echivalent obtinut otelurile se incadreaza in una din cele trei grupe de sudabilitate:

Grupa 1. a sudabilitate buna neconditionata cand CEV < 0,25

Grupa 1. b sudabilitate buna conditionata cand 0,25 < CEV < 0,50

Grupa 2. sudabilitate posibila cand 0,50 < CEV < 0,65

Grupa 3. sudabilitate necorespunzatoare cand 0,65 < CEV < 1

Otelul este un aliaj ce contine ca elemente principale fierul (Fe) si carbonul (C), si intr-o mica proportie alte elemente ce se adauga pentru imbunatatirea proprietatilor mecanice.

Printre aceste elemente se regaseste siliciul (Si) si fosforul (P), care in acelasi timp au o influenta si asupra reactivitatii procesului de zincare. Nivelul de concentratie al siliciului (Si) si fosforului (P) influenteaza atat grosime cat si rigiditatea stratului format prin procesul de zincare.

Zincarea termica ofera o protectie de lunga durata chiar si in cele mai dificile medii de aplicare.

Din punct de vedere al reactivitatii procesului de zincare in raport cu otelurile care necesita acoperiri, sunt definite patru categorii pe baza continutului de siliciu si fosfor, conform standardului SR EN ISO 14713-2 (Acoperiri de zinc.Ghid si recomandari pentru protectia impotriva coroziunii fontei si otelului in constructii.Partea 2: Zincare termica)

Categoria A Si<0,04% P<0,02% Otelurile din aceasta categorie tind sa aiba acoperiri obisnuite cu suprafete stralucitoare.

Structura acoperirii include stratul extern de zinc.

Categoria B 0,14

O crestere a cantitatii de siliciu(Si) rezulta o crestere in grosimea stratului de zinc.

Aspectul este in continuare stralucitor.

Categoria C 0,04

Stratul format se caracterizeaza prin rezistenta mecanica redusa,datorata nivelului de adeziune scazut.

Acoperirea are un aspect inchis si o textura granulata.

Categoria D Si>0,25% Otelurile din aceasta clasa determina acoperiri excesiv de groase.

Rezistenta stratului la lovituri este redusa, datorita nivelului scazut de adeziune la substrat.

Aspectul suprafetei este de la gri la gri inchis.

blank